Category: Părinți
Recomandare de joc
Un joc foarte provocator atât pentru copii cât și pentru părinți
Recomandare de joc matematic
Ce putem face de 1 iunie la matematică?
Să ne răsfățăm elevii, bineînțeles! Cu ce? Cu jocuuuuuuuuri!
Există mai multe jocuri care contribuie la dezvoltarea gândirii sau a atenției și au legătură cu matematica, pentru care aveți nevoie doar de hârtie și creion.
Vaporașele, Portocalele, Biscuitele, Mâna, x și 0
Vaporașele
Jocul se joacă în doi și fiecare jucător are desenate pe o foaie cu pătrățele, 2 pătrate de 10*10 pătrățele, numerotate în partea de sus cu litere de la A la J iar pe lateral de sus în jos de la 1 la 10. Într-unul din pătrate va fi plasată flota jucătorului iar în celălalt își va nota rezultatul încercărilor de doborâre a flotei inamice.
Jucătorii își țin ascunse cele două pătrate. Fiecare își desenează flota compusă din nave care ocupa 5, 4, 3 sau 2 pătrățele orizontal sau vertical (se stabilește la început câte din fiecare).
Fiecare jucător încearcă să ghicească unde se află flota adversarului spunând coordonatele unui pătrățel (de ex C5 - pătrățelul care se află la intersecția dintre rândul 5 și coloana C ). Celălalt spune daca a lovit în cazul în care a nimerit unul dintre pătrățelele care compun nava sau dacă a scufundat în cazul în care a ghicit ultimul pătrățel dintr-o navă sau dacă a ratat. Cel care a întrebat își notează răspunsurile în al doilea pătrat.
Câștigă cel care reușește să doboare primul toată flota inamicului.
Biscuitele
Se joacă pe un pătrat de minim 4*4 pătrățele. Pe rând, jucătorii unesc 2 puncte, vârfuri ale pătrățelului formând o latură a unui pătrățel. În momentul în care cineva închide un pătrățel, își scrie inițiala numelui în pătrățel și trebuie să mai unească alte două puncte. Jocul se termină când s-au conturat toate pătrățelele posibile și fiecare jucător își numără pătrățelele cu inițiala lui. Cine are cele mai multe pătrățele cu inițiala lui, câștigă jocul.
Mâna
Fiecare jucător își conturează mâna pe o foaie de hârtie și în interiorul conturului scrie în dezordine numerele de la 1 la 50 sau 100. Pe rând fiecare jucător spune un număr pe care celălalt să îl caute pe mâna conturată de cel care a zis numărul, timp în care cel care a zis numărul, va face cerculețe pe foaia lui până când celălalt găsește numărul. Se stabilește de la început de câte ori se vor zice numere și câștigătorul va fi cel care a desenat mai multe cerculețe.
Portocalele
Este un joc de atenție și de pronunțare corectă a numerelor. Dacă se joacă de 1 iunie poate fi adaptat schimbând titlul în cireșe. Pe tablă se scriu numere de la unu la câți jucători sunt. Jucătorii se numără și își țin minte numărul. Învățătorul spune "Aș mânca 4 portocale" (el alege numărul). Cel care are numărul 4 va spune "De ce 4 și nu 10"? (un alt număr la alegere având grijă să nu spună numere care au ieșit din joc). Dacă jucătorul nu este atent și nu spune ce are de zis, iese din joc și numărul lui este tăiat de pe tablă, la fel dacă nu pronunță corect numerele (de ex spune doișpe în loc de doisprezece sau nu face acordul în cazul lui unu și doi: o portocală, două portocale). Cei care rămân ultimii 3, sunt câștigătorii.
X și 0
Se desenează pe o foaie un pătrat cu 3*3 pătrățele. Jucătorii aleg cine joacă cu X și cine joacă cu 0. Pe rând, fiecare pune semnul său într-unul din pătrățele. Cine completează primul o linie (verticală, orizontală sau diagonală) cu semnul lui, este câștigătorul jocului.
Știți și alte astfel de jocuri? Scrieți în comentarii!
În tărâmul piticilor ambițioși
Copiii adoră poveștile. Acestea fac parte, în mod firesc, din universul lor. Micuții te vor însoți mereu, fără rezerve, în lumea acestora. Știind acest lucru, implicit, și matematica face parte din… poveste.
Activitatea începe cu vocea domoală a învățătoarei care, fără anunțuri importante, fără atenționări și explicații, își începe firul cuvintelor. Copiii știu: e o poveste! Își găsesc repede, cu bucurie, cea mai comodă poziție, întinzându-se pe mocheta primitoare. Privirile sunt ațintite spre d-na învățătoare, urechile bine ciulite…
În tărâmul piticilor ambițioși
A fost odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, despre care… aproape nimeni n-a aflat…, o lume a unor pitici. Aceștia însă nu erau ca toți ceilalați pitici, căci știți , dragi copii, există muuuulte feluri de pitici. Aici erau pitici ambițioși. Erau la statură atât…cam cât măsoară brațul vostru între palma și cot. Purtau hăinuțe frumos colorate și toate lucrurile care-i înconjurau aveau parcă ceva special, căci piticii ambițioși nu se mulțumeau niciodată cu ceva făcut oricum, cu ceva oarece... Erau mereu dornici să înfăptuiască lucruri deosebite, astfel încât le veneau tot timpul tot soiul de idei năstrușnice.
În fiecare zi, piticul bucătar (și zilnic era altul care gătea pentru toți piticii ambițioși!) își alegea câte o rețetă din cartea lor de gătit. Era o carte tare groasă și destul de mare, fapt pentru care niciunul dintre pitici nu reușise încă să o deschidă singur. Încercaseră cu toții. Se opintiseră însă degeaba, căci coperta cea grea putea fi deschisă doar de catre 3-4 pitici care își adunau împreună forțele. Apoi, cu paginile, era ceva mai simplu... Odată deschisă cartea, urma alegerea rețetei: fiecare dorea ca aceasta să fie una… specială. Niciunul dintre pitici nu se mulțumea să gătească ceva simplu, ceva la îndemana oricui.
De exemplu, unul dintre pitici, într-o frumoasă zi de mai, a ales să facă… un tort. A avut nevoie de atât de multe ingrediente că au fost necesare încă 2 măsuțe pe lângă cea existentă în bucătărie (adică… în total… câte?) și timp de jumătate de zi a muncit numai la găsirea acestora și pregătirea lor în cantitățile necesare. I-au trebuit, printre altele de 3 ori câte 2 ouă, de 6 ori câte 5 pahare mari pline ochi cu făină, 10 linguri cu ulei și apoi încă vreo 4…
( Copiii sunt provocați să spună câte din fiecare s-au folosit…)
În jumătatea de zi rămasă, a urmat prepararea gustosului tort, coacerea lui… Rezultatul a fost unul uimitor! Nu a fost pitic care să nu laude gustul delicios al acestuia! N-a rămas nicio firimitură din minunea culinară preparată de ambițiosul pitic bucătar al acelei zile.
Apoi, în acest tărâm, erau unii pitici care preferau cititul. Aceștia își alegeau mereu cărți dintre cele mai interesante și, odată ce puneau mâna pe câte una, nu o lăsau jos până ce nu o terminau: de la primul până la ultimul cuvințel. Și făceau acest lucru chiar dacă asta însemnă să nu închidă un ochi toată noaptea, atât erau de ambițioși piticii cititori! Lumina lunii și prietenii licurici îi însoțeau în lectura lor nocturnă.
În sfârșit … în lumea aceasta a piticilor ambițioși, erau și unii care adorau să se joace împreună. Se adunau la umbra unui nuc mare, vechi de vreo 30 de ani, cu coroana stufoasă, încărcată de ramuri lungi și groase, cu scoarța maronie, frumos crestată, cu frunze mii și mii ce foșneau în adierea vântului… Se adunau și cel mai mult își doreau să se joace împreună ceva nou, ceva… altceva, ceva special. Astfel se făcea ca, de fiecare dată, câte unul inventa pentru întregul grup câte un nou joc. Cu toții erau mereu nerăbdători să afle cum își vor petrece împreună timpul de data aceea.
Astfel se face că, într-una din zile, unul dintre pitici, s-a îndreptat țintă spre tabla pe care o aveau sprijinită de nuc și a început să contureze un vas. Era mai degrabă un mare borcan. Forma era ușor de recunoscut! Pe capacul acestuia a notat un număr: 27. Cu toții urmăreau curioși mișcările piticului. Ce însemna oare acel desen? Dar numărul ce se ivise? Întrebările piticilor și-au găsit imediat răspunsul. Un zar verzui, cu buline roșii colorate pe fetele lui, s-a rostogolit până la picioarele unuia dintre pitici. “5!”, strigară în cor câțiva dintre jucători. Piticul de la tablă, cel care și rostogolise zarul, îl luă și-i înmuie ușor în tuș fața cu cele 5 buline. Avea acum în mână o ștampiluță. Pe borcanul desenat, piticul folosi ștampila astfel obținută, imprimând 5 buline bine conturate. Piticul le-a explicat prietenilor săi că în felul acesta se desfășoară jocul până ce pe desen se vor aduna atâtea buline cât arăta numărul 27, nici mai multe, nici mai puține. Încântați, piticii s-au oferit în grabă să fie cei care rostogolesc zarul sau cei care pun ștampila pe borcanul desenat…
Jocul a continuat o bună bucată de timp, numărul de pe capac fiind mereu altul. După 27, a urmat un 18, apoi 34, 38… Zarul era uneori “generos” aducându-le numere dorite, potrivite, alteori însă se încăpățână parcă să se rostogolească în cel mai nepotrivit mod, iar piticii ambițioși îl certau că nu e suficient de… ascultător.
Despre alte lucruri care se petreceau în acest tărâm, vom povesti și altă dată…. Acum, să ne jucăm și noi precum piticii din poveste!
Fiecare copil primește câte o planșă cu patru borcane asemenea celor din tărâmul piticilor ambițioși conturate pe ea și cu diferite numere scrise pe capace. Ei vor desene ceea ce zarul le arată de fiecare dată când se oprește din rostogolire, căci nu le pot preface în ștampiluțe așa cum au făcut piticii.
Zarurile sunt pregătite, așa că… să înceapă matematica!
Zarurile pentru a înviora ora de matematică
Matematica presupune multă exersare pentru formarea priceperilor și deprinderilor matematice. Această exersare însă poate deveni plictisitoare și descurajatoare. De aceea, orele de matematică sau exersarea de acasă necesită elemente care să o învioreze, să devină plăcut să exersezi. Cu cât mai multe astfel de elemente, cu atât mai bine.
Un astfel de element poate fi zarul. Putem folosi zaruri mici dacă activitatea este individuală sau zaruri mari din burete dacă activitatea este una frontală și se desfășoară în semicerc. Zarul are 6 fețe dar există și zaruri cu mai multe fețe (cu 8, 10, 12).
Exemple de activități:
- în învățarea adunărilor și scăderilor în intervalul 0-10, fiecare copil poate avea două zaruri și să rezolve exerciții de adunare și scădere dând cu cele două zaruri, numerele de pe zar fiind termenii operațiillor, sau calcul mintal în perechi, fiecare dă cu un zar și pe rând fiecare spune rezultatul exercițiului, având astfel o verificare din partea colegului
- același tip de activitate se pretează după ce au învățat înmulțirea cu factori de la 1 la 6
- se poate da cu mai multe zaruri pentru a forma un număr din mai multe cifre (fiecare zar reprezentând o cifră din număr) pentru exersarea citirii numerelor cu mai multe cifre și apoi ordonarea numerelor obținute
- în învățarea numerelor de la 1 la 6 (sau 10 dacă lucrăm cu zarul cu 10 fețe), fiecare dă cu două zaruri și compară cele două numere sau spune numerele care se află între cele două numere
Pentru ca activitatea să aibă succes, trebuie prezentată într-un mod plăcut, elemetul zar introdus ca un personaj sau ca un prieten de joacă, activitatea trebuie demonstrată iar copiii încurajați și apreciați pe parcursul desfășurării activității.
Vă invit să împărtășiți în comentarii ce alte materiale folosiți în orele de matematică.
Un joc vechi care ajută la consolidarea calcului mintal
Am găsit pe Wikipedia un j
oc cu zaruri sub denumirea de Pig, mentionat pentru prima dată în 1945, foarte bun pentru consolidarea calcului mintal. Este un joc ce poate fi jucat de către părinți cu copiii lor, prin care se realizează consolidarea calculul mintal în adunările cu trecere peste ordin.
Aveți nevoie de două zaruri, hârtie, creion, noroc iar copiii trebuie să știe să efectueze adunări cu trecere peste ordin până la 100.
Scopul jocului este să ajungeți la 100.
Primul jucător dă cu zarurile, calculeaza mintal suma lor și poate decide să se oprească și să își noteze scorul sau să continue să mai dea cu zarurile adunând în continuare sumele. Dacă unul din zaruri este 1, tura s-a încheiat și scorul este 0. Dacă ambele zaruri sunt 1, tura s-a încheiat si întregul scor de până acum devine 0. Este apoi rândul următorului jucător.
Cine reușește să ajungă primul la 100 este câștigătorul.
La magazinele online puteți găsi chiar zaruri pentru acest joc, ele sunt crem cu punctele roz și în loc de 1 au desenat un porcușor.
Distracție la joc!