Rând pe rând, zgribulite de frigul toamnei târzii, frunzele nucului s-au desprins de pe bătrânele ramuri și au acoperit pământul înfrigurat. La rădăcinile falnicului copac, era forfotă mare. Piticii munceau de zor: pitici cu barbă sau fără, cu scufii de diferite culori, purtând în mâini mici lămpașe dătătoare de lumină. În fiecare toamnă, ei pătrund în întunericul pământului, la rădăcinile plantelor și le ajută să reziste în iarna cea rece, să adune forțe de viață pentru ca în primăvara ce urmează să înmugurească din nou. Doi pitici, Piti și Loli, fiind tare obosiți, s-au strecurat printre bulgarii de pământ și au ieșit la suprafață. Mii de stele sclipeau pe perdeaua întunecată a nopții, iar luna revărsa, în acea noapte, valuri argintii de lumină. Piti și Loli au privit minute-n șir spectacolul ceresc. Deodată, una dintre steluțe și-a trimis o rază puternică exact pe locul în care se odihneau cei doi pitici. Inundați de lumină, piticii priveau uluiți la strălucirea acesteia care a durat preț de doar câteva clipe. Când steluță si-a retras raza jucăușa, Piti și Lilo au văzut ca la picioarele lor sunt răsfirate numeroase pietricele prețioase, fiecare sclipind în diferite culori. Le-au adunat cu grijă și au coborât grăbiți în adâncul pământului. Acolo, toți piticii s-au bucurat nespus de strălucirea mărgăritarelor. Piticul croitor a croit repede săculeti din cea mai fină mătase din lumea piticilor. Apoi, s-au adunat toți piticii așezând in mijlocul lor nestematele și săculeții. Aveau să le așeze frumos după legea lor. În lumea piticilor, săculețul se închide atunci când în el locuiește un 10. Rând pe rând, piticii au început sa umple săculeții și de fiecare dată, când într-un săculeț ajungeau să fie 10 pietre prețioase, acesta se închidea ca prin minune, spre bucuria tuturor piticilor. 7 săculeți își răspândeau acum lumina la rădăcinile bătrânului nuc... În micuțele palme ale lui Piti rămăseseră 3 nestemate, toate galbene ca niște stropi de soare. Piticii știau că acestea vor rămâne deocamdată în afara săculeților.... Erau doar 3...3 stropi de soare... Câte nestemate le-a dăruit piticilor steluța? ( Copiii răspund: 73...)
Pe nesimțite, povestea e adusă și mai mult în sala de clasă, sunt răsfirate în mijlocul copiilor pietricele colorate, săculeți fini, transparenți... Copiii devin piticii care, cu grijă, umplu fiecare săculeț cu câte 10 pietricele... Zecile apar astfel, în mod magic, în mănuțele copiilor... care închid, rând pe rând, exact 7 săculeți. Vor fi ușor dezamăgiți să vadă că lor nu le-au rămas cele 3 pietricele stropi desoare, însă “surpriză”: învățătoarea va da la o parte o frunza de nuc, descoperind cei 3 stropi de soare ce-și vor găsi locul lângă săculeții zeci... “73 avem și noi, vor murmura cu bucurie toți copiii clas
ei, la fel ca piticii din poveste...” și vor așterne pe paginile caietului de matematică magia poveștii: nucul, piticii la rădăcinile acestuia, cerul înstelat, luna, 7 săculeți, fiecare cu câte 10 pietricele prețioase, 3 stropi de soare... și-un singur, plin de lumină, număr: 73...
Fiecare copil primește câte o planșă cu patru borcane asemenea celor din tărâmul piticilor ambițioși conturate pe ea și cu diferite numere scrise pe capace. Ei vor desene ceea ce zarul le arată de fiecare dată când se oprește din rostogolire, căci nu le pot preface în ștampiluțe așa cum au făcut piticii.