Evaluarea cunoștințelor elevilor trebuie să fie un instrument în folosul elevului pentru a-l motiva, pentru a-i face o imagine clară asupra progresului lui, pentru a-i întări încrederea în forțele proprii.
În școală, evaluarea vine preponderent dinspre învățător spre elev. Această evaluare însă poate fi întărită și de alte forme de evaluare cum ar fi autoevaluarea și evaluarea din partea colegilor sau a cunoscuților.
Am să vorbesc aici despre o modalitate de evaluare prin care copilul leagă ceea ce face la școală de cei din comunitatea lui. Nu este o modalitate prin care să obținem un calificativ pe care să îl punem în catalog ci o modalitate prin care copilul să se afirme în comunitatea din care face parte, să i se întărească ideea că anumite cunoștințe sunt esențiale și ajunge și el să le dobândească și să le stăpânească precum cei din jurul lui.
Putem, de exemplu, când învățăm operațiile matematice, înmulțirea, de exemplu, să le spunem copiilor (poate chiar înainte de evaluarea scrisă) că trebuie să obțină aprecierea a cinci persoane din jurul lor (bunici, părinți, frați mai mari, verișori, vecini etc.) referitoare la modul în care și-au însușit tabla înmulțirii. Pentru aceasta vor primi următorul tabel și trebuie să îsi informeze cunoscuții că ei au învățat tabla înmulțirii și îi roagă să aprecieze cât de bine o știu punându-le 10 întrebări din ea. Aceștia vor aprecia în tablel la câte întrebări au răspuns corect, cât de rapid au răspuns, dacă au avut nevoie de ajutor pentru a răspunde. Își vor scrie numele și semnătura pentru a oficializa această apreciere.
Cum mă descurc la tabla înmulțirii? - Aprecieri
| Ascultator | Răspunsuri corecte din 10 | Am avut nevoie de timp de gândire? | Am avut nevoie de ajutor? | Observații | Semnătura |
Copiii vor fi încântați de această misiune. Înainte de a-i trimite după aprecieri însă, ajută dacă facem cu ei un mic joc de rol pentru a-i pregăti pentru diferitele reacții sau aprecieri ale cunoscuților și pentru a discuta cu ei ce trebuie să facă ei în urma acestor aprecieri dacă acestea sunt foarte bune sau primesc sugestii, indicii că de fapt nu se descurcă foarte bine.
Apoi trebuie să facem loc în programul de școală pentru ca ei să poată vorbi despre aceste experiențe. Această activitate poate trece ca una superficială, dar dacă îi pregătim pe copii corespunzător pentru desfășurarea ei și discutăm pe marginea ei, poate deveni un instrument care întărește încrederea copiilor în forțele proprii sau poate acționa ca factor motivator. În mod natural ei își doresc să fie cât mai buni în ceea ce fac și dacă eforturile lor sunt apreciate corespunzător nu pot să ducă decât la o mai mare implicare în dezvoltarea lor.
Cum îl folosim la matematică? După munca independentă, copiii sunt invitați să ne explice cum au rezolvat o problemă, un exercițiu, etc. Verbalizarea, explicarea modului de gândire, în matematică este foarte importantă, ne ajută să descoperim unde greșește elevul și e o dovadă a interiorizării cunoștințelor elevilor. În momentul în care știi să explici de ce ai procedat într-un anumit fel înseamnă că ai înțeles, că ți-ai însușit cunoștințele. E foarte important să acordăm cât mai mult timp pentru a-i lăsa pe elevi să verbalizeze rezolvările, să le explice mai ales după predare. Copiii sunt încurajați să vină pe scaunul autorului, acesta fiind un loc unde ești apreciat, ajutat, ți se dau sugestii, sunt descurajate comentariile negative, acestea fiind înlocuite treptat de sugestii și o atitudine pozitivă față de cel care este acolo, copiii se obișnuiesc să aprecieze descriptiv ceea ce au realizat colegii devenind conștienți de valoarea fiecăruia.